Ion Iliescu, în ultimul său interviu acordat cu puțin timp înainte de a se stinge din iață, a reflectat asupra relației sale cu viața și moartea, afirmând că „frica de moarte echivalează cu frica de a fi om”.
Fostul șef al statului spunea că nu i-a fost frică de viață, ceea ce i-a permis să aibă o relație decentă cu moartea. Și-a trăit viața cu multe viteze și vocații, subliniind că nimeni nu decide cât trăiește și „îți e frică de moarte atunci când trăiești frustrat că nu ai făcut ce ai fi vrut”.
Preferințele culinare ale fostului președinte
l acordat fostului său consilier, Ionuț Vulpescu, Iliescu a vorbit cu sinceritate despre trăsăturile sale personale și culturale. „Sunt un Pește care mănâncă pești. M-am născut pe 3 martie, într-o zi norocoasă, în care apele nu erau limpezi, și a trebuit să învăț să înot împotriva curentului” , povestea fostul lider al ţării.
De asemenea, a rememorat cu nostalgie o preferință culinară aparte.
„Era ceva domestic, specific zonei de la portul Giurgiu. Îmi amintesc că era un restaurant local, la intrarea căruia scria, cu litere de-o șchioapă, „CRAP LA CARTON”. Mirosea demențial. Dar gustul era extraordinar, pentru că pregăteau crapul într-o tavă de simigerie, în care așezau un carton foarte gros, stropit cu ulei, mirodenii și bulion, peste care venea crapul, iar apoi finalizau această construcție cu un nou rând de carton îmbibat de ulei. Mi se pare foarte ingenioasă această metodă și am găsit-o fără egal în lume” , îşi amintea Iliescu despre mâncarea sa preferată.
El a precizat că peștele nu lipsea nciodaă din frigiderul său, piar pentru orice altceva făcea comandă.
„Din tot ce au inventat italienii, pizza e preferata mea. Comandăm des pizza și varianta clasică, Marguerita, e preferata mea. Puțin busuioc și un blat excelent pot să îți facă lumea rotundă, serios!”, a explicat Ion Iliescu.
Despre sport și politică
Pe lângă aceste aprecieri culinare, Ion Iliescu s-a exprimat cu umor și o deschidere rară față de public, vorbind despre pasiunile sale culturale și sportive. Pe lumea asta rotundă, spunea Ion Iliescu, a avut şi prieteni, şi duşmani. A preferat întotdeauna teatrul și muzica clasică, notează
„Îmi aduc aminte cu plăcere de perioada când, în liceu, făceam parte dintr-un cor care deseori intona muzică de Verdi. Ba chiar pot spune aceasta în premieră, am cântat Verdi înainte să văd un spectacol de Verdi. Eram fascinat de Trubadurul”.
A avut ocazia să trăiască momente unice, când Maia Plisetkaia urca pe scenă la teatrul Balşoi, iar Rapidul juca primul meci pe Giuleşti.
„Fotbalistic, sunt un cocktail de proletari, CFRiști și performeri, deci țin cu Rapid” , povestea fostul preşedinte.
Și-a dorit mereu să fie sărac și cinstit.
„Desigur, dar asta nu înseamnă că a fi bogat e incompatibil cu a fi cinstit. Ce nu am suferit însă niciodată a fost să văd oameni de stânga cu buzunarele pline. A fi la stânga e un mod de viață. Nu poți reprezenta interesele claselor defavorizate trăind într-un răsfăț”.
Însă, la 95 de ani, Ion Iliescu recunoştea că: „Şi eu am fost un player, adică un jucător, boy nu prea mai eram”.
Sfaturi pentru generațiile viitoare
Spunea că a fost singurul liber cugetător care a trecut pe la Cotroceni.
„Unii dintre dumneavoastră nu erați născuți când eu deveneam primul Președinte al unei țări democrate, numite România. Sunt mulțumit că deși nu ne cunoaștem, v-am lăsat o lume în care să vă puteți defini și în care să vă puteți alege pe voi înșivă.
Să votați lumi posibile, nu fantezii; să vă pese de viața reală, nu de utopii; să fiți rezonabili, antidotul cel mai bun pentru extremismul politic de toate felurile; să nu uitați că în democrație depindem unii de alții, chiar dacă nu ne cunoaștem biografiile, viețile și traumele, știm doar că trăim împreună pe un pământ care înseamnă ceva mai mult decât locul în care s-a întâmplat să ne naștem toți”, a subliniat fostul lider de la Cotroceni.